File:Unificarea Italiei - 1859 - A.png

Română: 1859: Al doilea război de independență italiană. După înfrângerea în primul război de independență, noul prim-ministru Camillo Benso, conte de Cavour, al Regatului Sardiniei, de obicei menționat doar Cavour, începe să pregătească țara sa pentru probabilul conflict cu Austria. El promovează dezvoltarea industrială și feroviară regatului sard. Armata sardă participă la Războiului Crimeii, și Cavour semnează un acord secret cu imperatorul francez Napoleon al III-lea (acordul de la Plombières). După acest acord cu francezi trupele sarde provoacă Austria și governul austriac trimite un ultimatum Regatului Sardiniei. Governul sard respinge ultimatumul și Austria declară război regatului sard. Armata austriacă învadează Piemont, ocupă orașul Vercelli și se indreaptă înspre satul Mortara. Trupele franceze intră în Piemont și se unesc trupelor sarde. Cele două armate se luptă cu austriecii și îi înving în bătălia de la Montebello, în bătălia de la Palestro și în bătălia de la Magenta. Ei intră victorios în Milano și continuă să gonească austriecii până la învingerea definitivă Austriei în bătălia de la Solferino. După această bătălie Napoleon al III-lea decide să pună capăt războiului și semnează un armistițiu cu imperatorul austriac în Villafranca.